Love sacrifice self...Selfishnes sacrifice others.

Un tânar fusese în razboi în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America si îsi suna parintii.


    - Mama, tata, ma întorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa îl aduc acasa cu mine.
    - Sigur, ne-ar face mare placere sa îl cunoastem, au spus parintii.
    - Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; în timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mâna si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
    - Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa îi gasim unde sa stea.
    - Nu, vreau sa stea împreuna cu noi acasa.
    - Fiule, îi raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el înseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne încarcam viata cu unul ca el. Lasa-l în pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.


    În acest moment, fiul închise telefonul brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa ceva timp, au primit un telefon de la Politie care îi anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii înmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca într-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru:


    Baiatul lor avea doar o mâna si un picior.


    Ne e atât de usor sa îi acceptam si sa îi iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot încurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga în seama. 
Suntem ipocriti. Si, da, eu sunt unul dintre ei.