La sfarsit de an

La sfarsit de an...privesc in urma spre  2011, nu pentru a ramane in trecut, ci pentru a invata din greseli si a inainta.
Nu am inceput anul, tocmai cu dreptul, dar am invatat ca ceea ce nu te omoara, te face mai puternic! Am invatat sa ma iert pe mine insami si pe ceilalti, fara resentimente, fara sa las amintirile sa ma intristeze.
Nu voi considera niciodata, un an superb, anul fara probleme, fara dureri, fara invataturi; un an superb e cel in care am invatat din lucrurile care mi s-au intamplat, in care am putut sa iert, chiar si atunci cand celuilalt nu i se parea ca m-a ranit, sa trec peste esecuri si sa o iau de la-nceput...
si, mai ales, oricat de departe as fi plecat de langa El...sa ma intorc!


Vreau un an nou, plin de El, plin de energie pentru a infrunta furtunile vietii cu fruntea sus, sa ma pot bucura de lucrurile marunte, sa pot lasa oamenii care vor sa plece din viata mea, sa o faca, dar sa-i pretuiesc pe cei care raman!
Am invatat ca rugaciunea, e ascultata, dar El stie momentul potrivit...
Am invatat ca orice inceput e greu, dar atunci cand Domnul e cu mine trece mai usor; am primit  incurajare de unde nu ma asteptam; am vazut ca atunci cand sunt slaba, in El sunt tare...


Va doresc si imi doresc, un an nou plin de provocari, de lupte in care El sa iasa biruitor...nu eu,nu firea, nu satan...doar El!!!
Imi doresc sa fiu binecuvantare, oriunde sunt, sa nu alerg dupa lucruri si oameni pe care Domnul nu le/ii vrea in viata mea!
Sa stiu cand sa astept, sa stiu cand sa fac ceva...sa am fapte in viata mea...nu doar vorbe!






Cateva dintre versetele mele de suflet, incurajati-va in ele: 


'Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamântul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine.' (Isaia 54: 10) 




'Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la urma pe pamânt.Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tânjeste de dorul acesta înauntrul meu.' (Iov 19: 25-27) 




'Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez.' (Ioan 3: 30) 




„Stiu ca Tu poti totul si ca nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” (Iov 42:2) 




'În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat si ai zis: „Nu te teme!” '(Plangeri 3: 57) 




'Frica de Domnul este scoala întelepciunii, si smerenia merge înaintea slavei.' (Prov 15: 33) 




'El face rana si tot El o leaga; El raneste, si mâna Lui tamaduieste.'
(Iov 5:18)




'Macar ca zici ca nu-L vezi, totusi pricina ta este înaintea Lui: asteapta-L!' (Iov 35: 14) 




'Si chiar daca mi-as împarti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.' (1 Cor. 13: 3)




'Chiar o ostire de ar tabarî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar razboi de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere as fi.
Un lucru cer de la Domnul si-l doresc fierbinte: as vrea sa locuiesc toata viata mea în Casa Domnului, ca sa privesc frumusetea Domnului si sa ma minunez de templul Lui.' (Ps.27: 3-4) 




'Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!' (Ieremia 17: 14) 


„Cheama-Ma, si-ti voi raspunde; si îti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunosti.” (Ier. 33: 3) 

Unit cu El...nu voi muri!

Ma deprind sa-mi amintesc promisiunile  eterne...rasplatirile ce-l indemnau pe Pavel sa nu se dea batut!
Rasplatirile ce vin in urma credintei...de parca nu ar fi de-ajuns iertarea si eliberarea Lui; bunatatea Lui intrece orice masura!


Ne-a dat viata vesnica...a murit El ca noi sa nu murim! 
A murit Fiu de Dumnezeu pentru creatura Sa!...Imi amintesc mereu povestea Printului si-a cersetorului...


Tocmai asa mi-a demonstrat ce iubire imi purta...nu ar fi dator sa ma inunde de atatea binecuvantari: ma trezeste dimineata, face sa rasara soarele, imi da inca o zi, ma asculta...chiar si-atunci cand nu mai am cuvinte.


Cum as putea sa nu ma-ndragostesc mai mult de El?


Daca simti ca e departe...deschide-ti ochii: soarele rasare pentru tine, vantul adie pentru tine si atatea lucruri minunate prin care iti arata iubirea... ce n-o meritai!

Hristos a inviat!

Am descoperit azi acest video...
M-a facut sa realizez inca o data ce a insemnat pentru Dumnezeu sa-L dea pe Hristos ca jertfa pentru noi...pentru pacatele noastre.
Va doresc un Paste in care sa va reamintiti acest lucru si mai ales sa fiti multumitori pentru ca in El aveti (avem) Viata!

Love sacrifice self...Selfishnes sacrifice others.

Un tânar fusese în razboi în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America si îsi suna parintii.


    - Mama, tata, ma întorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa îl aduc acasa cu mine.
    - Sigur, ne-ar face mare placere sa îl cunoastem, au spus parintii.
    - Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; în timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mâna si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
    - Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa îi gasim unde sa stea.
    - Nu, vreau sa stea împreuna cu noi acasa.
    - Fiule, îi raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el înseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne încarcam viata cu unul ca el. Lasa-l în pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.


    În acest moment, fiul închise telefonul brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa ceva timp, au primit un telefon de la Politie care îi anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii înmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca într-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru:


    Baiatul lor avea doar o mâna si un picior.


    Ne e atât de usor sa îi acceptam si sa îi iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot încurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga în seama. 
Suntem ipocriti. Si, da, eu sunt unul dintre ei.

Nu veni cu tot pământul, la închinare, în faţa Cerului!

Oare ce vede Domnul duminica-n adunare?

Închinători  în duh şi adevăr sau etalarea noului costum,  culoare de păr sau coafura-ntreţinută cu-atâta adorare?

Cine poate şti ce trece prin  gândul celuilalt… Cu ce gând cânta cei din trupa de-nchinare…. Cu ce scop merg toţi la adunare?

Tatăl ne cunoaşte….ştie gandul, dorinta, atitudinea … El nu se lasă batjocorit, fie şi de cei care-L proclamă  (de pe buze doar) !

Nimeni nu-şi bate joc de Dumnezeu fără să vină vremea... să stea cu El la judecată! 

Asteapta in tacere!

Cred ca nu doar eu am primit un astfel de "sfat" din partea Lui...
Cum intampini tu un astfel "sfat" din partea Domnului? 


Asteptare...dar nu oricum!
Asteptarea nu inseamna sa faci tu ceva...gandindu-te: "Doamne ma descurc si singur, nu Te mai bat la cap, Tu ai probleme mai mari!" 
Asteapta implinirea Voii Lui..preluarea fraielor problemei nu va duce la rezolvarea ei.
Asteapta...chiar daca doare, chiar de simti ca nu mai poti!


In aceasta asteptare...Dumnezeu te modeleaza!


Timpul Lui nu e... timpul tau. Dar stie El de ce-i asa. Si daca nu vei intelege niciodata,  increde-te in El!
El te cunoaste mult prea bine si nu te va uita!


"Taci inaintea Domnului si nadajduieste in EL!"

Ai grija ce iti doresti ca nu cumva dorinta ta sa fie mai mare decat dorinta de al iubi pe CEL care Te-a creat

De ce...asa de des ne mutam privirea de la El? 
De ce suntem ca Israel, care in necazuri veneau la Dumnezeu, dar in rest faceau ce le placea? 


Uneori...ma opresc si imi dau seama ca cer...tot cer...dar uit sa multumesc..uit sa- L las pe El sa vorbeasca, sa stau in Prezenta Sa si sa tac, sa ma bucur de plinatatea momentului....


NU doresc sa ma multumesc doar cu minunile din viata mea...toata lumea fuge dupa minuni, supranatural...
Vreau sa fie Iubitul meu, sa stau in prezenta Lui...sa-L ascult, sa-L privesc, sa ma bucur ca pot petrece timp cu El! 


El sa fie tinta mea, nu lucrurile care mi le da si mi le poate da...
si chiar daca nu primesc ce cer...vreau Prezenta Sa...si imi este de ajuns!

:) Dumnezeu ne vorbeste...

Omul a soptit: Doamne vorbeste-mi! Si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit.

Asa ca omul a strigat: Doamne vorbeste-mi! Si bubuitul tunetului a rasunat De la o margine a cerului la cealalta, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit in jurul sau si a spus: Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad! Si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o. 

Si omul a strigat: Doamne, arata-mi o minune! Si o viata s-a nascut, dar omul nu a stiut.

Asa ca omul a strigat in disperare: Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici! La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana alungand fluturele, si si-a vazut mai departe de drum.

 Nu lasa sa-ti scape vreo binecuvantare,numai fiindca nu o primesti in felul in care o astepti tu !

Ma gandeam la cu totul altceva...pentru prima postare:) (a doua mai bine zis). Am gasit articolul acesta pe net (desi stiam povestioara altcumva putin) si m-am gandit sa-l postez:)
Va doresc hotarare in ceea ce faceti...si chiar daca vedeti ca rezultatele se lasa asteptate....nu disperati! Vor aparea si ele!

Ce-ti doresti cu adevarat?

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari.
Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.
“Nu foarte mult timp.”au raspuns pescarii la unison.
“Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?”
Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.
“Pai, si ce faceti in restul timpului?” a intrebat turistul.
“Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa…. Avem o viata plina.”
Turistul i-a intrerupt, “Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare.”
“Si dupa asta?” au intrebat pescarii.
“Cu

banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera.”
“Si cam cat timp ne-ar lua asta?” au intrebat pescarii.
“Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani.” a replicat turistul.
“Si dupa asta?”
“Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a raspuns zambind larg turistul. “Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!”
“Milioane? Serios? Si dupa asta?” au intrebat pescarii.
“Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi.”
“Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?” au intrebat mexicanii.

Realitatea pe care o uitam de atatea ori...